Mar 09 2010

De ce…

Category: Ceea ce eu nu inteleg...littlecaty @ 11:50 pm

… unii trebuie sa comenteze mereu cand spui sau faci ceva? De ce unii isi baga nasul peste tot si nu isi vad de propriile probleme? Oare idiotii ce se baga in seama aiurea nu au viata lor? Da… Intrebari idioate… E logic ca au o viata de kkt, ca sunt niste ratati (in majoritatea cazurilor e vorba de femei dar generalizez, ca sa nu imi scoateti ochii) si ca, nefiind bagati in seama de nimeni incearca sa atraga atentia in orice mod posibil…

Dar nu-i nimic… Totul merge inainte. Nu stiu ce imi rezerva viata, nu stiu ce va fi peste un an, doi sau zece insa am invatat ca cei ce au gura mare nu ajung nicaieri si daca reusesc sa obtina vreo ceva e doar pentru ca au avut noroc . Cei ce tac, cei ce isi vad de treaba lor sunt cei cu adevarat norocosi. Uneori imi doresc ca toti cei ce se baga in viata altora doar pentru a gasi subiecte de barfa sa fie ghinionisti in tot ceea ce vor face in viata. Da, stiu, ” ce tie nu iti place altuia nu ii face”. Dar unii parca o cauta cu lumanarea…


Mar 08 2010

La multi ani de 8 martie!!!!

Category: Uncategorizedlittlecaty @ 3:41 pm

A venit si ziua femeii. Va urez la multi ani, sa fiti fericite, iubite si sa aveti parte de tot ceea ce va doriti. Sper sa primiti cat mai multe flori :P ca asa e frumos :)


Mar 08 2010

Back….

Category: Fără categorielittlecaty @ 3:39 pm

Dupa o lunga pauza am hotarat sa ma intorc (adica nu am hotarat eu ci timpul). Imi cer scuze pentru luuuuuuuuuuuuuunnnnnnnnngggggggggaaaaaaa absenta neanuntata si sper ca nu se va mai intampla. Am avut o perioada foarte incarcata si nu am reusit sa mai intru pe aici, dar apele incep sa se mai linisteasca.

Pauza asta a avut totusi si avantajele ei: notele la scoala au mai crescut (iar asta e un miracol daca ma gandesc ca nu am deschis cartile deloc) si iubi nu mai e atat e atat de gelos pentru ca nu mai stau mult pe net. In tot acest timp nu am avut timp destul nici pentru mine. Si daca nu am avut timp pentru mine cum as fi putut sa am pentru blog? (asta pentru cel ce m-a intrebat daca am murit :P ). Scoala, serviciul, amicii, iubitul… E greu sa le impaci pe toate. Si de parca nu ajungeau astea m-am si certat cu doua idioate. De ce? Doar asa. Pentru ca urasc persoanele ce au impresia ca totul se invarte in jurul lor si ii considera pe cei din jur niste carpe bune la nimic. Nici macar nu au curajul sa iti spuna in fata ceea ce gandesc, trebuie sa auzi parerea lor despre tine de la altii. Mai nou toate proastele sunt pline de impresii si vor sa arate ca sunt cineva, dar cand le iei putin mai tare se pierd si raman fara cuvinte, nu recunosc nimic din ceea ce au spus. De obicei sunt o persoana rationala si linistita (cand dorm) dar ma apuca toti dracii din cauza unora de genul si rabdarea mea dispare asa, ca prin magie.

Dar trecand peste… Cat am lipsit mi-am marit colectia de papuci. Am gasit 3 perechi superbe si nu am putut rezista asa ca le-am cumparat. Incep sa cred ca sufar de vreo boala :( Dar sigur va trece in timp, nu? Doua au tocuri cui si sunt prea elegante pentru a le incalta oriunde, dar nu e o problema. Mereu se gaseste ocazia potrivita pentru a le purta. Totusi, cand am ajuns acasa iubi mi-a luat cartea de credit dar sunt sigura ca o voi recupera curand (nu de alta dar am mai vazut o pereche si daca nu o iau acum nu o voi mai gasit).

La servici totul merge bine in teorie. Daca nu ma angajam nu as fi lipsit dar… asta e… Ideea e ca ajung acasa foarte obosita si ca nu am chef sa scriu. Uneori imi vine in minte cate ceva despre ce mi-ar placea “vorbesc” dar starea de kkt imi alunga inspiratia. Insa mai mult ca sigur renunt. Nu imi place ceea ce fac si nici nu ma ajuta la nimic. De aceea spuneam ca apele par sa se linisteasca. In teorie mai merg doar luna aceasta la munca si dupa gata, totul va reveni la normal.

In ultimele zile, avand putin timp liber, m-am gandit la cateva subiecte. Acum mai lipseste sa le pun pe hartie (sau in comp…). Pana atunci mai e… putin :P Cel mai probabil revin maine (pentru persoanele interesate, daca exista :D ).


Jan 20 2010

casnicia= adio distractie?

Category: Dragoste & sexlittlecaty @ 9:56 pm

“Te ador, te iubesc dar nu vreau ceva serios, vreau sa ma distrez pentru ca sunt tanar/a”. Vorbeam astazi cu cateva prietene si imi spuneau ca ele vor sa se casatoreasca cat mai tarziu deoarece vor sa se distreze, sa se bucure de viata iar o casnicie sau o relatie serioasa nu le-ar permite asta. Oricat am incercat sa lòe conving ca nu e asa, nu am reusit. Intradevar, casnicia limiteaza limiteaza libertatea deoarece trebuie sa tii cont si de celalalt, nu doar de tine. Dar asta nu inseamna ca nu te mai poti distra, nu mai poti usi cu amicii sau merge in discoteca. Cunosc multe persoane casatorite ce continua sa iasa, sa mearga in cluburi, la o piza, la cineva, la o bere/suc cu amici, chiar si fara sot/sotie. Si fac asta pentru ca au incredere unul in anul, pentru ca se iubesc si pentru ca si-au dat seama ca amandoi au nevoie de putina libertate. Si nici copiii nu ii “limiteaza” prea mult. Daca stii cum sa te organizezi si stii sa comunici cu celalalt, nu ai probleme. In plus, in vacanta se poate merge si cu un copil, la cinema se poate merge si cu un copil, in vizita la amici se poate merge si cu un copil, in club, din cand in cand, se poate merge si daca ai un copil etc. Intradevar, ai mai multe responsabilitati, dar asta nu inseamna ca nu te poti distra si nu te poti bucura de viata. Un copil, un sot/sotie, o casnicie mai exact, nu e o boala, nu e o problema pentru care trebuie sa stai inchis/a in casa. A te casatori nu inseamna a fi prigioner ci a incepe o viata noua.
Bineinteles, sunt si acele casnicii unde unul sau chiar ambii parteneri au o mentalitate mai… inchisa, sau poate nu exista dragoste, respect si intelegere asa ca totul se transforma intr-un dezastru. Iar daca exista si gelozie multa… Dar nu inseamna ca trebuie sa se generalizeze. Fericirea depinde de caracterul partenerilor si de cat de mult cominica (intre ei, cred ca e clar). Poate ca sunt eu visatoare, naiva si batuta in cap, dar atat timp cat am exemple pozitive, prefer sa raman optimista. Speranta moare ultima, nu?
Si, desi amicele mele vor sa astepte inca muuulllllti ani pana la nunta si dupa alti cativa pentru a avea un copil, eu nu. Viata fara copiii nu poate fi numita viata. In plus, mai bine devii parinte cat esti tanar/a si “in putere” pentru ca astfel ai rabdare cu fii, poti sa te joci cu ei , poti sa “dai in mintea lor”… In plus, cand acestea vor creste, nu vor avea impresia ca au fost crescuti de o bunica in loc de mama.
E complicat sa fii parinte, nimeni nu spune ca usor ( eu uneori am grija de copiii mici si, desi ma obosesc ingrozitor jucandu-ma cu ei, dandu-le de mancare, facandu-le baie, etc, imi place) dar e frumos si, contrar a ceea ce se spune, nu se incheie viata in momentul in care te casatoresti si devii mama/tata, dimpotriva, abia incepe. Viata noastra e scurta, foarte scurta, uneori nici jumatate din cat am vrea noi sa fie si, daca nu incercam sa facem in asa fel incat sa fie frumoasa, organizata si nu ne simtim impliniti, traim degeaba…. Parerea mea, bineinteles…


Jan 18 2010

Haiti… cutremur

Category: Uncategorizedlittlecaty @ 4:15 pm

Ce ciudat… Sunt la scoala, citesc ceva despre cutremurul din Haiti si, in loc sa ma gandesc la persoanele ce sufera si au nevoie de ajutor, abia astept sa ajung acasa si sa ma arunc in bratele LUI. Sunt o insensibila… Stiam asta de mult insa nu credeam ca pot ajunge pana aici. Inima mea e inghetata si dura…. Ideea e ca imi pare rau pentru ei si, daca as putea, as merge acolo sa ii ajut, dar nu pot. Nu pot face nimic, un pot da timpul inapoi, nu ii pot salva, nu pot lua nici macar unul din toti acei copii acasa la mine, nu pot nici macar sa le trimit o sticla cu apa. Tot ceea ce le pot oferi sunt cateva sms-uri trimise la numere aparute la tv. Atat. Chiar daca plang, sufar si ma dau cu capul de pereti, ei tot nu voi sta mai bine iar eu nu le voi putea da nimic. Asa ca nu am de gand sa imi “opresc” viata cum fac multi altii. E un dezastru, pentru ei e mai rau decat sfarsitul lumii. Cel mai rau imi pare pentru acei copii ramasi orfani, raniti, pierduti prin spitale, fara identitate si fara cineva care sa ii stranga in brate si sa le spuna ca totul va fi bine. Haiti avea si inainte foarte multe probleme legate de saracie ( asta include si bolile, decesurile infantile etc) dar acum… Imi e greu sa cred ca isi vor reveni. Sper doar ca, cei de sus, cei ce isi permit, cei ce “conduc” totul, sa bage mana in buzunarele lor adanci si pline pana la refuz si sa reconstruiasca ceea ce a fost distrus. De fapt, nu sa reconstruiasca ci sa construiasca o noua societate mai… apropiata de noi-.


Next Page »