“Te ador, te iubesc dar nu vreau ceva serios, vreau sa ma distrez pentru ca sunt tanar/a”. Vorbeam astazi cu cateva prietene si imi spuneau ca ele vor sa se casatoreasca cat mai tarziu deoarece vor sa se distreze, sa se bucure de viata iar o casnicie sau o relatie serioasa nu le-ar permite asta. Oricat am incercat sa lòe conving ca nu e asa, nu am reusit. Intradevar, casnicia limiteaza limiteaza libertatea deoarece trebuie sa tii cont si de celalalt, nu doar de tine. Dar asta nu inseamna ca nu te mai poti distra, nu mai poti usi cu amicii sau merge in discoteca. Cunosc multe persoane casatorite ce continua sa iasa, sa mearga in cluburi, la o piza, la cineva, la o bere/suc cu amici, chiar si fara sot/sotie. Si fac asta pentru ca au incredere unul in anul, pentru ca se iubesc si pentru ca si-au dat seama ca amandoi au nevoie de putina libertate. Si nici copiii nu ii “limiteaza” prea mult. Daca stii cum sa te organizezi si stii sa comunici cu celalalt, nu ai probleme. In plus, in vacanta se poate merge si cu un copil, la cinema se poate merge si cu un copil, in vizita la amici se poate merge si cu un copil, in club, din cand in cand, se poate merge si daca ai un copil etc. Intradevar, ai mai multe responsabilitati, dar asta nu inseamna ca nu te poti distra si nu te poti bucura de viata. Un copil, un sot/sotie, o casnicie mai exact, nu e o boala, nu e o problema pentru care trebuie sa stai inchis/a in casa. A te casatori nu inseamna a fi prigioner ci a incepe o viata noua.
Bineinteles, sunt si acele casnicii unde unul sau chiar ambii parteneri au o mentalitate mai… inchisa, sau poate nu exista dragoste, respect si intelegere asa ca totul se transforma intr-un dezastru. Iar daca exista si gelozie multa… Dar nu inseamna ca trebuie sa se generalizeze. Fericirea depinde de caracterul partenerilor si de cat de mult cominica (intre ei, cred ca e clar). Poate ca sunt eu visatoare, naiva si batuta in cap, dar atat timp cat am exemple pozitive, prefer sa raman optimista. Speranta moare ultima, nu?
Si, desi amicele mele vor sa astepte inca muuulllllti ani pana la nunta si dupa alti cativa pentru a avea un copil, eu nu. Viata fara copiii nu poate fi numita viata. In plus, mai bine devii parinte cat esti tanar/a si “in putere” pentru ca astfel ai rabdare cu fii, poti sa te joci cu ei , poti sa “dai in mintea lor”… In plus, cand acestea vor creste, nu vor avea impresia ca au fost crescuti de o bunica in loc de mama.
E complicat sa fii parinte, nimeni nu spune ca usor ( eu uneori am grija de copiii mici si, desi ma obosesc ingrozitor jucandu-ma cu ei, dandu-le de mancare, facandu-le baie, etc, imi place) dar e frumos si, contrar a ceea ce se spune, nu se incheie viata in momentul in care te casatoresti si devii mama/tata, dimpotriva, abia incepe. Viata noastra e scurta, foarte scurta, uneori nici jumatate din cat am vrea noi sa fie si, daca nu incercam sa facem in asa fel incat sa fie frumoasa, organizata si nu ne simtim impliniti, traim degeaba…. Parerea mea, bineinteles…